Infectia cu HIV/SIDA
Despre
DEFINITIE
Infecția cu virusul imunodeficienței umane (HIV) provoacă modificări în organism care afectează sistemul imunitar și capacitatea acestuia de a răspunde la agenții patogeni. Acest virus a apărut inițial în Africa Centrală și a fost descoperit la anumite specii de cimpanzei. Cele mai multe cazuri de infecție au fost raportate la persoane cu vârsta cuprinsă între 30 și 34 de ani. În stadii avansate, dacă nu sunt tratați, pacienții dezvoltă o boală numită sindromul imunodeficienței umane dobândite (SIDA).
SIMPTOME
Simptomele se manifesta in functie de:
- durata de timp de la momentul infectarii;
- stadiul infectiei;
- capacitatea de aparare a organismului.
Când virusul HIV intră în organism, sistemul imunitar este slăbit (imunosupresie). Ca urmare, imunitatea oamenilor scade și devin mai sensibile la diferite boli.
Primele simptome asemănătoare mononucleozei infecțioase care semnalează debutul bolii apar în decurs de 2 până la 4 săptămâni de la infecție, dar infecția este rareori diagnosticată în acest stadiu. Simptomele inițiale includ:
- cefaleea (durerea de cap);
- febra;
- eczemele;
- mialgiile (dureri musculare);
- artralgii (dureri articulare);
- leziuni bucale;
- diaree;
- tuse;
- scadere ponderala;
- transpiratii nocturne.
Daca infectia initiala cu virusul HIV este corect diagnosticata si nu se aplica nici un tratament, simptomele initiale dispar, urmate de o perioada de incubatie asimptomatica. . Apoi, într-un stadiu avansat, un tablou clinic simptomatic, facilitat de o accentuare a imunodeficienței, se caracterizează prin apariția unor simptome precum:
- tumefierii ganglionilor limfatici;
- aftelor localizate la nivel bucal;
- zonei zoster (in urma contactarii virusului Herpetic);
- pneumoniei cu germeni oportunisti
- proceselor neoplazice
TRATAMENT
Tratamentul in cazul infectiei cu virusul HIV este unul medicamentos. Acesta are rolul de a:
- incetini reproducerea virusului HIV in organism;
- permite sistemului imunitar sa se refaca;
- evita aparitia altor patologii.
Virusul HIV poate dezvolta rezistență la anumite tipuri de medicamente în timp. Prin urmare, este important ca relația medic-pacient să fie stabilă și ca medicul să poată schimba planul de tratament dacă este necesar.
Scopul tratamentului medicamentos este de a reduce:
- incarcatura virala;
- contagiozitatea.
PROGNOSTIC
Cu un tratament adecvat, persoanele infectate cu virusul HIV pot duce o viață normală. În plus, riscul de transmitere a bolii la rude este redus. Pentru a face tratamentul mai eficient, medicii pot recomanda pacienților modificări ale stilului de viață.
Printre recomandarile pe care pacientul le poate primi se regasesc:
- modificarea dietei alimentare;
- practicarea exercitiilor sportive regulate;
- oprirea fumatului;
- vaccinarea anuala impotriva virusului gripal.
PREVENTIE
Pentru a preveni infectia cu virusul HIV, medicul specialist recomanda evitarea:
- contactelor sexuale neprotejate;
- folosirii materialelor medicale nesterile (ace);
- consumarii drogurilor.
De asemenea, pentru pacientii care prezinta riscul de expunere la infectia cu HIV, medicul poate indica efectuarea profilaxiei:
- pre-expunere (PrEP);
- post-expunere (PEP).
Infecția cu HIV este o afecțiune foarte frecventă. Acest lucru provoacă schimbări în corpul uman, dintre care cel mai important este un sistem imunitar slăbit. Inițial, pacienții pot prezenta simptome tipice de răceală. Fără un diagnostic corect, boala progresează și este însoțită de alte afecțiuni medicale pe care pacientul le dobândește. Scopul tratamentului pentru infecția cu HIV este de a limita reproducerea virusului și de a ajuta organismul să se recupereze.