BOALA ALZHEIMER - DE LA TULBURĂRI COGNITIVE UȘOARE LA DEMENȚĂ
Marea majoritate a demențelor constituie o clasă de afecțiuni neurodegenerative caracterizate prin alterarea persistentă și progresivă a funcțiilor cognitive, cu evoluție către invaliditate și moarte prematură. Demența reprezintă un sindrom clinic caracterizat printr-o deteriorare cognitivă globală, care implică un declin față de nivelul anterior de funcționare și care asociază o gamă largă de simptome psihice, psihologice și comportamentale.
Funcțiile cognitive afectate în mod obișnuit sunt: memoria, capacitatea de învățare, atenția, orientarea, calculul, limbajul, gândirea și judecata. Aceste tulburări ale funcțiilor cognitive sunt uneori precedate și aproape întotdeauna însoțite de tulburări ale controlului emoțional, modificări ale personalității sau simptome psihiatrice (apatie, depresie, tulburări psihotice) și tulburări comportamentale.
În funcție de etiologie și evoluție, demențele se împart în 3 mari categorii: demențe permanente și progresive, demențe permanente de obicei neprogresive și demențe parțial sau complet reversibile. Din prima categorie fac parte: boala Alzheimer, demența vasculară, demența asociată bolii Parkinson, demența cu corpi Lewy, demența fronto-temporală etc.
Boala Alzheimer este cea mai raspandita boala a creierului
Boala Alzheimer este cea mai importantă boală degenerativă a creierului, având un impact social imens. Micșorarea în dimensiuni și greutate a creierului (atrofie) este inevitabilă odată cu înaintarea în vârstă. În contrast, atrofia cerebrală severă difuză, ce evoluează în decurs de câțiva ani, este asociată cu demență și schimbările histopatologice subiacente în aceste cazuri se dovedesc a fi cel mai adesea acelea ale bolii Alzheimer. Rata atrofiei cerebrale este accelerată în stadiile precoce ale bolii Alzheimer și studii care au utilizat imagistica prin rezonanță magnetică pot identifica pacienții ce vor dezvolta ulterior boala.
Deși boala Alzheimer a fost descrisă în toate perioadele vieții adulte, majoritatea pacienților fiind în decada a șaptea a vieții sau mai mult, un număr relativ mic au fost spre sfârșitul decadei a șasea sau mai puțin.
Supraviețuirea pacienților cu boală Alzheimer este redusă la jumătate din rata prezisă, în principal din cauze respiratorii și cardiovasculare și inaniție, dar și din alte motive care nu sunt în totalitate clare.
Deși boala Alzheimer a fost descrisă în toate perioadele vieții adulte, majoritatea pacienților fiind în decada a șaptea a vieții sau mai mult, un număr relativ mic au fost spre sfârșitul decadei a șasea sau mai puțin. Este una din cele mai frecvente boli mentale, alcătuind o proporție mare a persoanelor care se află în facilități de îngrijire și asistență.
Incidența bolii Alzheimer diagnosticată clinic este similară la nivel global și crește cu vârsta, fiind de aproximativ 3 cazuri noi la 100.000 de persoane cu vârsta mai mică de 60 de ani și un număr uluitor de 125 de cazuri noi la cei mai în vârstă de 60 de ani.
Prevalența bolii la 100.000 de locuitori este de aproape 300 în grupul de vârstă 60-69 de ani, 3200 în grupul 70-79 de ani și 10.800 la cei mai în vârstă de 80 de ani.
În trecut, când practic toate cazurile de demență erau netratabile, avantajul pentru pacient sau pentru familia acestuia de a cunoaște cu certitudine cauza bolii sale cerebrale era minim. În prezent există tratamente adecvate pentru o parte dintre bolile și condițiile ce cauzează declinul cognitiv, crescând astfel valoarea stabilirii unui diagnostic corect.
Articol scris de Dr. Marius Iordache – medic specialist neurolog
Save