MENIU
Infectia cu pneumococ (Streptococcus pneumoniae)

Infectia cu pneumococ (Streptococcus pneumoniae)

Despre

DEFINITIE

Bacteria Streptococcus pneumoniae  poate provoca o varietate de boli, de la otita medie la meningita. Vaccinurile pneumococice sunt disponibile atât pentru adulți, cât și pentru copii, pentru a preveni infecțiile pneumococice.

SIMPTOME

Există multe tipuri de infecții pneumococice. Simptomele și complicațiile variază în funcție de zona corpului infectată. 

Pneumonie pneumococică 

Pneumonia pneumococică (infecția pulmonară) este cea mai frecventă și gravă formă de boală pneumococică. Simptomele includ: 

  • Febra si frisoane
  • Tuse
  • Respiratie rapida sau dificultate in respiratie
  • Durere in piept

Persoanele în vârstă cu pneumonie pneumococică pot prezenta confuzie și scăderea vigilenței în locul simptomelor enumerate mai sus. 

Meningita pneumococică 

Meningita pneumococică este o infecție a țesuturilor care acoperă creierul și măduva spinării. Simptomele includ:

  • Gat intepenit
  • Febra
  • Durere de cap
  • Fotofobie (sensibilitate oculara la lumina)
  • Confuzie

La sugari, meningita poate provoca pierderea poftei de mâncare, scăderea vigilenței și vărsături. 

Bacteremia pneumococică 

Bacteremia pneumococică este o infecție a sângelui. Simptomele includ:

  • Febra
  • Frison
  • Confuzie

Septicemie 

Sepsisul este o complicație cauzată de un răspuns exagerat și care pune viața în pericol la infecție, care poate duce la leziuni tisulare, insuficiență de organ și moarte. Simptomele includ:

  • Confuzie sau dezorientare
  • Dificultate in respiratie
  • Ritm cardiac crescut
  • Febra, frison, senzatie de frig
  • Durere extrema sau disconfort
  • Piele lipicioasa, transpirata

Infecție a urechii medii 

Streptococcus pneumoniae cauzează aproximativ jumătate din toate infecțiile urechii medii (otita medie). Simptomele includ:

  • Durere la nivelul urechii
  • Timpan rosu si tumefiat
  • Febra
  • Somnolenta
DIAGNOSTIC

Diagnosticul și tratamentul precoce sunt esențiale pentru infecțiile pneumococice invazive. Este important ca medicul dumneavoastră să știe dacă aveți o infecție pneumococică, deoarece tratamentul variază în funcție de organismul cauzator. Pentru infecțiile pneumococice, antibioticele pot ajuta la prevenirea bolilor grave. 

Dacă medicul dumneavoastră suspectează că aveți o infecție pneumococică invazivă, cum ar fi meningita sau bacteriemia, va preleva o probă de lichid cefalorahidian sau de sânge și o va trimite la un laborator pentru testare. 

 Identificarea pneumococilor într-o probă poate ajuta medicii să confirme că pneumococii sunt cauza bolii. În plus,  pentru a identifica tipul specific de bacterii care provoacă infecția, este important să crească bacteriile (cultură) în laborator. Acest lucru este, de asemenea, important pentru a determina care antibiotice sunt cele mai eficiente. 

Pentru pneumonia pneumococică neinvazivă la adulți, testele de urină pot fi de asemenea utile în diagnostic. Pentru alte infecții pneumococice, cum ar fi infecțiile urechii sau ale sinusurilor, medicii își bazează, de obicei, diagnosticul pe istoricul medical și pe rezultatele examinării fizice care indică o infecție pneumococică.

TIPURI

Pneumococul este cea mai frecventă cauză de infecții ale sângelui, pneumonie, meningită și otită medie la copiii mici. 

 Pneumonia este o infecție a plămânilor. Poate fi cauzată de diferite bacterii, viruși și chiar ciuperci. Streptococcus pneumoniae este una dintre cele mai frecvente cauze ale pneumoniei severe. 

 Pe lângă pneumonie, pneumococul poate provoca și alte tipuri de infecții, cum ar fi: 

  • Otita (infectia urechii)
  • Sinuzita (infectia sinusurilor)
  • Meningita (infectia tesusului care acopera creierul si masuva spinarii)
  • Bacteremie (infectia sangelui)

Medicii consideră că unele dintre aceste infecții sunt „invazive”. În infecțiile invazive, bacteriile invadează părți ale corpului care în mod normal nu au bacterii. 

De exemplu, pneumococii pot intra în fluxul sanguin, provocând bacteriemie, sau pot pătrunde în țesuturile și fluidele corporale care acoperă creierul și măduva spinării, provocând meningită. În acest caz, boala este de obicei foarte gravă și necesită tratament în spital. În unele cazuri, această boală poate fi fatală.