Penicilina
Despre
DEFINITIE
Penicilina a fost primul antibiotic folosit de medici. Descoperirea penicilinei a fost una dintre cele mai mari realizări ale omenirii, iar medicamentul a salvat milioane de vieți. Această descoperire a fost făcută întâmplător în 1928 de bacteriologul scoțian Alexander Fleming. Termenul „penicilină” este folosit atât pentru a descrie o clasă de antibiotice, cât și pentru a descrie tipuri specifice de medicamente din această clasă.
CUM SE ADMINISTREAZA
Utilizați întotdeauna acest medicament exact așa cum v-a recomandat medicul dumneavoastră. Ca și în cazul oricărui medicament, citiți instrucțiunile de pe ambalaj înainte de a începe să luați penicilină. Vi se vor furniza informații detaliate despre tipul de penicilină prescris, o listă completă a efectelor secundare care pot apărea în timpul administrării și interacțiunile medicamentoase.
Penicilinele pot fi administrate oral (pe gură), cum ar fi penicilina V sau amoxicilină, sau parenteral (intramuscular sau intravenos), cum ar fi penicilina G sau piperacilină. Alte peniciline, cum ar fi ampicilina, pot fi administrate prin ambele metode. Penicilina G este ușor degradată de acidul clorhidric din stomac și este biodisponibilă doar în proporție de 30%. Prin urmare, este un medicament care poate fi administrat doar prin injecție. Penicilina G poate fi administrată intravenos sau intramuscular. Buzanthin Penicilina G (mordamină) este o formulă cu eliberare susținută care furnizează doze mici de penicilină G în mod continuu pe o perioadă de 2 până la 4 săptămâni.
Penicilina V și penicilina VK (sarea de potasiu a penicilinei V) sunt disponibile pentru administrare orală. Penicilina V are aproximativ 65% biodisponibilitate odată ce trece prin stomac.
Penicilina V se administrează cel mai bine pe stomacul gol (1 oră înainte sau 2 ore după masă), deoarece poate fi descompusă în prezența acidului gastric din alimente din stomac.
Amoxicilina nu afectează absorbția alimentelor. Amoxicilina tinde să fie utilizată mai frecvent decât ampicilina orală. Acest lucru se datorează faptului că amoxicilina este mai bine absorbită în sânge, are mai puține efecte secundare gastrointestinale și poate fi administrată mai puțin frecvent (la fiecare 12 ore față de fiecare 6 ore). Probenecidul inhibă secreția tubulară renală a multor peniciline, crescând astfel nivelul de antibiotice în sânge. Probenecidul poate fi administrat în același timp cu antibioticele pentru a menține nivelurile ridicate ale medicamentului în sânge.
Ca și în cazul oricărui antibiotic, este important să îi sfătuiești pe pacienți că întregul curs de antibiotice trebuie finalizat exact așa cum le-a indicat medicul pentru a preveni rezistența
TIPURI
Penicilina mai este numită și un antibiotic beta-lactamic, deoarece molecula sa conține un miez beta-lactamic. Penicilina are proprietăți bactericide și acționează prin inhibarea sintezei pereților celulari bacterieni și provocând un efect autolitic (distructiv) asupra bacteriilor. Penicilinele sunt clasificate în funcție de domeniul lor de acțiune.
Antibioticele peniciline includ:
Peniciline naturale
- Penicilina G (benzilpenicilina)
- Penicilina G (benzatin benzilpenicilina)
- Penicilina G (procain benzilpenicilina)
- Penicilina V (fenoximetilpenicilina)
Peniciline rezistente la penicilinaze
- Meticilina
- Dicloxacilina
- Nafcilina
- Oxacilina
Aminopeniciline
- Ampicilina
- Ampicilina/sulbactam
- Amoxicilina
- Amoxicilina/acid clavulanic
Carboxipeniciline
- Carbenicilina
- Ticarcilina
- Ticarcilina/acid clavulanic
Ureidopeniciline
- Azlocilina
- Mezlocilina
- Piperacilina
- Piperacilina/tazobactam
PRECAUTII
Desi utilizarea penicilinelor este larg raspandita, ca in cazul oricarui alt medicament exista atentionari si precautii:
- Reactii alergice: Nu trebuie sa iei peniciline daca esti alergic. Reactiile alergice la peniciline determina frecvent urticarie, respiratie suieratoare si umflaturi, in special ale fetei. Aproximativ 10% din oameni raporteaza o alergie la peniciline, insa procentul real este mai aproape de 1% si doar aproximativ 0,03% fac o forma severa de alergie (anafilaxie) care ar putea sa le puna viata in pericol. Discuta intotdeuna cu medicul despre istoricul tau alergic inainte ca acesta sa-ti prescrie un antibiotic.
- Alaptarea: Femeile care alapteaza pot transmite bebelusului cantitati mici de penicilina prin laptele matern, ceea ce poate determina aparitia la copil de reactii alergice, diaree, infectie fungica si eruptii cutanate.
- Tulburari de sangerare: Unele peniciline, cum ar fi carbenicilina, piperacilina si ticarcilina, pot agrava tulburarile de sangerare preexistente.
- Fibroza chistica: Persoanele cu fibroza chistica sunt mai predispuse la febra si eruptii cutanate atunci cand iau piperacilina.
- Boala cronica de rinichi: Persoanele cu boala cronica de rinichi au un risc crescut de reactii adverse. Cu exceptia nafcilinei, celelalte peniciline ating niveluri ridicate in urina si ca urmare, dozele trebuie reduse la pacientii cu insuficienta renala severa.
- Afectiuni gastrointestinale: Pacientii cu antecedente de ulcer gastric sau alte boli intestinale ar putea avea un risc crescut de a face gastrita sau colita atunci cand iau peniciline.
- Fenilcetonurie: Unele comprimate masticabile de amoxicilina contin niveluri ridicate de aspartam pe care organismul il transforma in fenilalanina. Acest lucru este periculos pentru persoanele cu fenilcetonurie.
- Administrarea concomitenta de metotrexat: Metotrexatul afecteaza cresterea celulelor. Este folosit pentru a trata diverse afectiuni, inclusiv leucemia si unele boli autoimune. Penicilinele impiedica organismul sa elimine acest medicament, ceea ce poate duce la complicatii severe.