Siguranța păstrării locului de muncă

În ultima perioadă, societatea (românească, dar și din alte țări europene) cunoaște un mare paradox: pe de o parte guvernele, băncile naționale și organismele financiare internaționale clamează îmbunătățirea parametrilor economici și ieșirea din criza economico-financiară prelungită; pe de altă parte, mediul de afaceri reclamă dificultăți interminabile care se propagă constant către proprii angajați.
Pare o eră de mult apusă perioada de avânt economic din prima parte a decadei trecute când condițiile de muncă și nivelul de salarizare pentru angajații români se îmbunătățeau continuu, când companiile faceau tot ce le statea în putință pentru a-și motiva și reține angajații performanți, sperând că astfel să crească eficiența acestora.
Facând parte dintr-o echipă care în ultimii 6 ani a testat regulat angajați români (unii dintre aceștia în mai mulți ani consecutivi) cu ocazia controalelor medicale periodice și a controalelor medicale la angajare, am observat o creștere alarmantă a gradului de stres cauzat de locul de muncă.
Cauzele care generează sau întrețin stresul angajaților s-au modificat la rândul lor semnificativ în ultimii 6-7 ani: dacă în perioada de avânt economic primau volumul mare de lucru, inechitățile și nemulțumirile salariale, precum și unele comportamente deplasate la locul de muncă (cum ar fi intimidarea sau hărțuirea femeilor și a celor mai slabi), în anul 2013 de departe cel mai puternic factor cauzator de stres a fost sentimentul generat de insecuritatea păstrării locului de muncă.
Observațiile noastre (completate de elemente asemănătoare decelate de către colaboratorii noștri – medici de medicina muncii, medici psihiatri sau medicii generaliști din departamentul de medicina muncii al Romgermed) au fost confirmate recent de către rezultatele anchetei de opinie paneuropene efectuate de către Ipsos MORI în numele Agenției Europene pentru Securitate şi Sănătate în Muncă (EU-OSHA) – 2013.
Conform acestui studiu efectuat prin consultarea de subiecți din 26 de țări de pe continent (inclusiv România) peste jumatate dintre lucrătorii europeni consideră stresul legat de muncă a fi cel mai frecvent cauzat de către insecuritatea sau reorganizarea locului de muncă – procentul putând ajunge până la 73% în țările cu mari probleme economice.
Din discuțiile cu angajații, dar și cu reprezentanții managementului sau ai patronatului se reliefează concluzia că stresul provocat de nesiguranța păstrării locului de muncă poate conduce la epuizare și depresie, influențând uneori dramatic gradul de sănătate al respectivilor angajați și eficiența lor în activitate.
Două studii binecunoscute (reflectate și în mass-media din România), efectuate în perioade distincte (între 1986-1989 și între 1995-2005) de către sociologii de la University of Michigan au condus la concluzii extrem de îngrijorătoare: stresul legat de păstrarea locului de muncă poate afecta sănătatea chiar mai mult decât o eventuală concediere.
Grijile continue pe care și le fac unii angajați pot conduce la o multitudine de afecțiuni psihice și somatice mergând de la depresie până la afecțiuni cardiace severe.

Cum se poate reduce stresul cauzat de insecuritatea locului de muncă?

Pierderea siguranței privind păstrarea locului de muncă are deci efecte nocive asupra individului, asupra performanțelor sale și implicit asupra companiei la care este angajat.
Metodele uzuale pentru motivarea eficientă a angajatului și a gradului sau de aderență la valorile companiei sunt binevenite și recomandate, de cele mai multe ori ele neimplicând costuri împovărătoare pentru angajator:
–    Eliminarea amenințărilor și a pedepselor care nu sunt în mod absolut necesare;
–    Recunoașterea în mod corespunzător a realizărilor angajatului;
–    Conferirea de responsabilități și furnizarea constantă a sprijinului;
–    Clarificarea așteptărilor conducerii și asigurarea ca angajatul le-a înțeles în totalitate;
–    Individualizarea supravegherii și controlului;
–    Manifestarea încrederii în angajat;
–    Asigurarea că angajații conștientizeaza modalitățile prin care sarcinile lor sunt strâns legate de obiectivele personale și de cele ale organizației;
–    Crearea unui climat de încredere și comunicare deschisă.

Esentiale rămân însă urmatoarele elemente:

–    Angajatorul trebuie să înțeleagă că amenințările cu restructurarea activității și cu reducerea pozițiilor din organigramă cu inducerea unei insecurități a locului de muncă nu pot stimula sau crește implicarea angajatului (decât în foarte mică măsură și pe termen foarte scurt). În cele din urmă apare un efect de boomerang: angajații vor ajunge să comită mai multe greșeli, unii dintre ei vor începe să caute mutarea în altă companie și eficiență generală a activității va cunoaște o degradare abruptă.
–    Angajatul care simte că poziția lui nu mai este atât de sigură trebuie să înțeleagă că doar prin creșterea implicării poate obține rezultate superioare care să ajute compania să treacă prin perioadele de turbulențe economice, securizându-se astfel și locul lui de muncă. Și angajatul este dator să înțeleagă că stresul cauzat de insecuritatea păstrării locului de muncă poate să aibă un efect de bumerang prin instalarea unei stări de apatie cu reducerea productivității ce poate contribui la luarea unor decizii dure din partea managementului.

Simona Mănoiu – psiholog colaborator al Medical Group Romgermed