tot ce trebuie sa stiti despre OTITA EXTERNA

Una din cauzele frecvente de solicitare a consultului ORL în perioada verii o constituie durerea de ureche.

Otita externă – inflamația conductului auditiv extern și/sau a pavilionului auricular. Factorii care declanșează otita externă sunt bacteriile și ciupercile care în mod normal colonizează tegumentul din conductul auditiv extern.
Pielea intactă din conduct este o barieră naturală în calea agresiunii microbiene, ca și pelicula de cerumen.
Cei mai frecventi microbi întâlniți sunt Pseudomonas aeruginosa și Staphylococcus aureus.

Simptome și semne:

• durere la apăsarea pe ureche sau la tracțiunea posterioară a pavilionului;
• pielea de la intrarea în canalul auditiv apare tumefiată, îngustând canalul;
• de regulă, auzul este normal sau doar ușor scăzut;

Otita externă nu are legatură cu raceala: de cele mai multe ori, în cazul unei otite externe, starea generală este bună, fără febră sau frisoane, doar cu disconfortul local evident.
Tratamentul pentru otita externă în principal este local și constă în aplicarea de catre medic a unei meșe de tifon îmbibată cu o soluție dezinfectantă (cloramfenicol sau rivanol). Meșa se schimbă la 24-48 ore de catre medic, care va practica și aspirația eventualelor secreții din ureche.

Pacientul își va pune peste meșă picături din soluția de antibiotic, de 2-3 ori pe zi, timp de 5-7 zile. În primele zile se vor administra și calmante orale. În cazurile mai severe este nevoie și de antibiotice orale antistafilococice de tipul ciprofloxacinei. Este de evitat pătrunderea apei în ureche sau manipularea cu bețisoare sau alte obiecte a conductului auditiv extern pe durata tratamentului

În orice durere persistentă de ureche este indicat un consult ORL, pentru stabilirea diagnosticului unei afecțiuni otice sau pentru excluderea ei.

dr. Luca Andrei – ORL